Imaginează-ți următorul scenariu: ești la mijlocul unei competiții importante. Emoțiile sunt puternice, corpul e încordat, gândurile fug repede. Dar nu ești pe teren. Ești în tribună. Te privești jucând. Ce ți-ai spune?

Nu ca un critic. Ci ca un antrenor. Dacă ai avea ocazia să-ți vorbești din afară, ce cuvinte ți-ai transmite? Ai observa greșelile sau ai susține efortul? Ai judeca sau ai încuraja?

Prea des, vocea interioară devine un judecător aspru. Dar, în realitate, nevoia noastră profundă în momentele de presiune nu este perfecțiunea, ci susținerea. Să știm că suntem acolo pentru noi, nu împotriva noastră.

Un exemplu celebru care ilustrează această susținere vine din tenisul de performanță. Patrick Mouratoglou, antrenorul Serenei Williams, a fost recunoscut nu doar pentru strategiile sale, ci și pentru felul în care reușea să-i transmită încredere, chiar și fără cuvinte. În momentele cheie ale meciurilor, gesturile, mimica și simpla lui prezență transmiteau un mesaj clar:
„Ai tot ce-ți trebuie. Sunt aici. Joacă.”

Această încredere venită din tribună poate face diferența. Dar ce faci când nu ai pe nimeni acolo? Când singura voce care contează e chiar vocea ta?

Aici vine provocarea: să înveți să devii antrenorul tău.
Să-ți creezi un spațiu interior în care, indiferent de presiune, să poți spune:
„Respiră. Inspiră adânc. Expiră lung. Revino aici.”
„Nu e despre a fi perfect. E despre a fi prezent.”
„Bucură-te de joc.”

În spatele fiecărei tensiuni, există o întrebare nerostită: „Oare mă descurc?”
Și tocmai aici e nevoie de o soluție simplă, dar profundă: un ritual mental care te readuce în corp, în respirație și în încrederea că nu ești definit de scor, ci de cum joci.

Îți propunem să încerci un exercițiu de coaching interior, ori de câte ori simți că te pierzi în presiune:

• Oprește-te 10 secunde. Inspiră adânc. Expiră lent.
• Pune-ți mâna pe piept sau pe abdomen și spune-ți: „Sunt aici.”
• Întreabă-te: „Ce i-aș spune unui prieten aflat în locul meu?”
• Spune-ți exact acel lucru. Cu blândețe. Cu încredere.

Antrenoratul interior nu înseamnă să te minți. Nu e un discurs motivațional gol. Înseamnă să recunoști realitatea și totodată resursele tale.

Și nu uita: ai tot ce-ți trebuie ca să fii în joc. Ai muncit, ai crescut, ai învățat. Ești aici nu întâmplător.

Data viitoare când ești în mijlocul unei provocări, întreabă-te:
„Ce mi-aș spune dacă m-aș privi din tribună?”

Spune-ți acel lucru. Revin-o în corp. În respirație.
Fii acolo pentru tine. Exact așa cum ai fi pentru cineva drag.

Joacă. Bucură-te. Antrenează-te să fii alături de tine – și în victorie, și în dificultate.